Mi-am lăsat recent

cuvintele să zboare,

să zburde și să curgă.

 

[Cinstit vorbind,

mi s-au cam strecurat

în gând,

pe la un 4 dimineața,

când ploaia picura domol

și eu nu mă-nduram 

să dorm.]

 

Mi-au luat lin mâinile

și m-au pus să pictez

oameni și zări

și lumi neștiute.

 

Mi-au luat lin trupul

și m-au pus să dansez.

Și am dansat, plutind,

fără hernii,

în săli de bal,

din rochie foșnind.

 

Mi-au luat și sufletul ...

Și ce credeți că

au făcut cu el,

cuvintele vrăjitele,

cuvintele poznașele,

dragile mele

cuvinte?

Mi-au luat lin sufletul

și mi l-au pus

să cânte.

 

 

 

Din aceeași categorie:

Fulguieli nostalgice

Rendez-vous printre rânduri