Fulguieli nostalgice
Îmi fulguiesc sonor
cuvintele prin minte,
sprințare și pufoase,
zburătăcind eteric,
cu dor de sănii din copilărie,
și dor de pur,
sclipind în gând feeric.
De ce ne-ncântă,
în fond,
atât de mult zăpada?
De ce tresar în noi,
în ritm de zurgălăi,
imaculate bucurii
de odinioară?
De ce ne bucurăm de frig,
când tot ce ne dorim
adânc, în noi,
E să simțim, mereu, căldură?
Dacă, de fapt, zăpada
e doar magie albă,
cernută lin
din creuzetele din cer,
menită să-ncălzească frigul
și să reducă, blând, impurul,
din noi, cei înnoiți,
din toate
și din toți?
Din aceeași categorie:
Fulguieli nostalgice
Îmi fulguiesc sonor
cuvintele prin minte,
sprințare și pufoase,
zburătăcind eteric,
cu dor de sănii din copilărie,
și dor de pur,
sclipind în gând feeric.
De ce ne-ncântă,
în fond,
atât de mult zăpada?
De ce tresar în noi,
în ritm de zurgălăi,
imaculate bucurii
de odinioară?
De ce ne bucurăm de frig,
când tot ce ne dorim
adânc, în noi,
E să simțim, mereu, căldură?
Dacă, de fapt, zăpada
e doar magie albă,
cernută lin
din creuzetele din cer,
menită să-ncălzească frigul
și să reducă, blând, impurul,
din noi, cei înnoiți,
din toate
și din toți?