Curs de creativitate pentru copii de 7-8 ani

Curs de creativitate pentru copii de 7-8 ani

3 martie 2022604

Cursul a început deja din ianuarie, în Alexandria, iar copiii sunt o încântare. Creativi și curioși, participă cu multă veselie la temele propuse. Ba chiar vin cu idei proaspete de jocuri și activități interactive.

Citim texte din cărți tonice și frumos ilustrate, iar în momentele de suspans, copiii își lasă imaginația liberă și creează propriile lor întâmplări.

Analizăm împreună detalii, intrăm în atmosferă, facem asocieri spontane și explorăm cuvinte și înțelesuri. Plecând de la o idee sau un personaj, ajungem la noțiuni de cultură generală și dezvoltare personală.

De exemplu, un ursuleț polar, simpatic personaj de carte, ne-a inspirat să vorbim despre poli, planete, diferențele dintre planete și stele. Despre modul în care clima influențează vegetația și fauna. Despre prietenie și bucuria pe care o aduce în viețile noastre.

Călătorim printre cuvinte și creăm împreună poli spontani de brainstorming.

Am uitat să vă spun. Denumirea completă a cursului este cea de mai jos. Doar că în forma asta, titlul articolului era cam prea lung și cam prea ... pedagogic, așa, din prima.



Dincolo de entuziasmul meu evident, e firesc să vă întrebați ce anume mă recomandă ca având pregătirea și energia creativă care dau consistență și culoare unei astfel de interacțiuni cu copiii.

Așa că vă ofer cu drag câteva repere, care sper să vă inspire încredere.

 

Studii universitare la București

Am absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Secția Engleză-Franceză, din cadrul Universității București. Educația formală a fost rezultatul firesc al pasiunii pentru filologie, care s-a conturat cam de la primele lecturi, compuneri sau conversații pe diverse teme. Nu că aș fi știut atunci ce înseamnă "filologie", dar simțeam că-mi sunt foarte dragi cuvintele. Rostite, auzite sau citite.

Am început să studiez limbile străine târziu, în gimnaziu, pentru că așa era pe vremea noastră, și toată magia asta a logosului a căpătat nuanțe noi și incitante. Simțeam cum cuvântul, ca poartă spre cunoaștere și descifrarea simțirii, are texturi și ecouri sufletești aparte într-o limbă străină. Astfel, anii de facultate au fost o călătorie minunată spre orizonturi fascinante, multidisciplinare. Pe lângă literatură și lingvistică, am avut și cursuri de filozofia limbajului, retorică, compoziție și stilistică, pedagogie, abordând tangențial și noțiuni de psihologia limbajului, teologie sau istoria civilizațiilor.

Studii pur întâmplătoare [și foarte folositoare] la Paris

Cursul pe care îl organizez mi-a oferit un excelent prilej de a valorifica și un interesant know-how franțuzesc în materie de pedagogie informală. Am avut șansa să fiu implicată într-un proiect cultural și educațional pe termen lung, care a cuprins și un stagiu de formare la Paris, pe tema stimulării interesului copiilor pentru lectură și creativitate. N-am fost cursant, ci traducător, dar asta nu înseamnă că nu mi-am făcut temele. Mă rog, am tradus temele cursanților, dar a fost și mai interesant în forma asta, pentru că am absorbit și procesat bilingv bogăția de informații de pe parcursul a două săptămâni pur și simplu ... ravisante.

Partea de teorie a fost oferită de specialiști ai Institutului de Biblioteconomie de la Paris. Mai precis de două doamne captivante, cu un amestec șarmant de distincție și jovialitate și cu impresionante cunoștințe culturale.

Ne-au vorbit despre ceea ce francezii numesc album, cartea ilustrată pentru copii, în care textul și grafica se contopesc într-un univers aparte. Am citit și comentat împreună zeci de cărți, în stiluri diferite. Asta e și ideea, ne-au spus. Cât mai multă diversitate, ca imagini și ca texte. Expunerea la stiluri grafice cât mai diverse în primii ani ai copilăriei stimulează curiozitatea și creativitatea. Există o tendință în rândul părinților de a cumpăra copiilor cărți cât mai colorate, în stilul Walt Disney. Fără să fie o problemă în sine, se pare că genul ăsta de grafică oarecum standardizată limitează, totuși, potențialul creativ al copiilor.

Să avem curajul de a le cumpăra copiilor nu doar cărți cu grafică explicită, bogată în culori și detalii, în care textele sunt de regulă de tip rezumat, cu vocabular simplificat. Să avem încredere în capacitatea copiilor de a descifra subtilități, atât în imagini, cât și în texte. O grafică discretă, stilizată, uneori abia creionată, nu-l sperie pe copil. Îl intrigă, în sensul bun, îl face să gândească mai mult, să caute înțelesuri. Așa cum nu-l sperie nici textele un pic mai sofisticate, lirice sau alegorice, adaptate vârstei. Iar dacă noi, ca părinți, îi ajutăm, cu vădită plăcere, să descopere cartea, copiii îi vor prinde și ei gustul.

Ne-au vorbit și despre conceptul de carte-obiect, cu care copilul se împrietenește prin simțuri. Nu doar vizual, ci și tactil sau chiar olfactiv. Am văzut și simțit la orele de curs diferențele de textură și imprimare între pagini și coperte mate sau lucioase, cu litere clasice, în relief sau cu irizări unduitoare.

Să ne lăsăm copiii să se bucure de carte și prin atingere. Să-i lăsăm să o întoarcă pe toate fețele. Mai bine o carte uzată, care i s-a lipit de suflet copilului, decât una păstrată impecabil, pe care copilul n-a avut voie să o atingă, dar nici nu i-a atins în vreun fel sufletul. Pentru că în primii ani de dezvoltare, copiii explorează multisenzorial.

Partea practică a constat în participarea la activități organizate la Biblioteca Departamentală din Seine-et-Marne. Francezii au avut excelenta idee de a introduce în activitățile extracurriculare ale copiilor, începând de la grădiniță, vizite săptămânale la bibliotecă.

Există bibliotecari, cu formație de animatori de lectură, care primesc grupurile de copii și organizează prezentări de carte, discuții libere, scenete cu păpuși și activități interactive. În plus, spațiile amenajate pentru copii sunt o splendoare - cu design tonic și detalii inspirate, pline de culoare și stimuli bine gândiți. Cu o așa îmbinare de resurse umane și materiale la superlativ, vă puteți imagina cât de bine reacționează copiii la activitățile cultural-ludice de la bibliotecă.

Pe lângă cursuri și practică, am avut șansa și bucuria de a vizita Salonul internațional de carte pentru copii de la Paris. A fost un veritabil regal vizual, pentru că fiecare editură a venit cu universul ei de personaje și întâmplări reconstituite în spații de poveste, ca în mini-studiouri de film.

A fost, în egală măsură, și un regal intelectual, pentru că am putut să discutăm cu autori de carte pentru copii, prezenți la eveniment. Pentru mine, cel mai emoționant moment a fost întâlnirea surpriză cu Elzbieta, autoarea de origine poloneză a tulburătoarei parabole despre război Flon-Flon și Musette, una dintre cărțile mele de suflet dintre cele prezentate la Institutul de Biblioteconomie.

Dezvoltare personală ca mamă și creator de conținut

Sunt traducător și interpret autorizat de peste douăzeci de ani și până să devin mamă aceasta a fost profesia mea de bază. Faptul că am avut propria mea firmă mi-a oferit șansa de a lucra în ritmul meu, de a-mi lărgi cultura generală prin diversitatea domeniilor abordate și de a savura experiențe multiculturale superbe.

După trei ani în care m-am dedicat creșterii băiețelului meu, mi-am dat seama de două lucruri. În primul rând, deplasările ca interpret m-ar fi ținut departe de el și ne-am fi simțit lipsa reciproc. Îl al doilea rând, curiozitatea și energia lui neobosită m-au întinerit și mi-au dat curajul să-mi urmez visuri neștiute. Sau poate doar uitate. Mi-am făcut un blog în engleză, pe care l-am integrat în actualul blog în română, iar apoi am devenit creator de conținut, scriind articole cu aer multidisciplinar.

Iată câteva din articolele mele, pe teme de dezvoltare personală, parenting, cultură și creativitate:

Știi că ești și ceea ce citești?

Pierderi de timp pentru regăsiri de sine

În ritmul inimii tuturor vârstelor

Dor de oameni și zbor în prag de decembrie

Creativity sparks in a free mind

The mighty weapon of the fidgeting pirate

Knowledge and fun spice up motherhood

Creativitatea copiilor poate înmuguri doar atunci când se simt liberi și relaxați.

Asta înseamnă că e nevoie să fiu nu doar formator, ci și un fel de animator. Să fiu sursă de inspirație și moderator în interacțiunile lor. Să fiu deschisă și receptivă, spontană și flexibilă.

Pe de altă parte, înmugurirea e doar începutul. Înflorirea necesită stimuli, seve din belșug pentru idei originale și, neapărat, lumină. Lumina bucuriei copilărești de a improviza și de a da culoare și parfum ideilor, prin gureșă comunicare.

Cât despre seve și lumină, vin toate firesc din brainstorming, lecturi și jocuri. Iată câteva exemple.

Pictorial imaginar, inspirat de un desen

Le-am citit copiilor [pe "episoade"] întâmplările dintr-o frumoasă carte ilustrată despre prietenia dintre un ursuleț și un iepuraș. Am făcut pauze în momentele de suspans și i-am lăsat pe copii să-și imagineze ce urma să se întâmple. Le-am spus să se relaxeze, pentru că, atunci când creăm ceva, o scenă sau o mică poveste, nu vorbim de răspunsuri corecte sau greșite. Spunem, pur și simplu, ce ne trece prin minte. Putem fi serioși sau haioși, rămânând, firește, politicoși.

Copiii au țesut rapid și cu încântare scurte scene drăguțe. Inițial fiecare cu imaginația lui, pe rând, iar într-o altă oră, fiecare a adăugat noi detalii la aceeași scenă improvizată.

După lectură, copiii pot vedea și cerceta mai îndeaproape cartea. Doar pasajele citite, ca să păstrăm suspansul pentru întâlnirile viitoare. Observăm împreună detalii legate de grafică sau orice li se pare lor interesant de aflat sau de comentat. Le dau și copii xerox ale paginilor citite, ca punct de sprijin pentru scurtele teme [cu sau fără legătură directă cu cartea] și ca amintire palpabilă despre cursul nostru.

Eu nu aveam în plan desenul pentru întâlnirile noastre, dar copiii m-au întrebat dacă pot desena. Le-am cerut un pic de timp de gândire ... cu voce tare ... De ce nu? Pot desena ceva, din când în când, dacă simt nevoia. Dar am o rugăminte, le-am zis. Să aibă oarecum legătură cu discuția noastră și [chiar așa m-am exprimat] "vedeta" să rămână cuvântul.

Modul în care copiii au transpus în desene întâmplările din carte a fost încă un prilej de exersare a originalității. Unul din desene era, însă, fără ursuleț și fără iepuraș, înfățișând o fată veselă, cu o rochiță desenată frumos, detaliat.

- Hm, ce ziceți, copii, cum putem să o aducem pe fata din desen în povestea noastră?

- Păi ... nu putem, a fost prima reacție.

Cred că putem [le-am zis], dacă ne imaginăm că ... fata este ... un fotomodel la o revistă celebră și vine cu ... un avion privat la Polul Nord, pentru o ședință foto ... specială. Dar ce ne facem cu frigul? Uitați-vă ce rochiță subțire are. Scurtă, fără mâneci ... Cum să reziste, biata de ea?

Copiii au prins încâtați ideea și au început să improvizeze.

- Se îmbracă în haine de eschimos, a zis un băiețel.

Super idee pentru protecția la frig! Dar să nu uităm că e fotomodel și trebuie să fie cochetă, să arate ... senzațional, ca să pună în valoare hainele caselor de modă cărora le face reclamă revista.

Aici au intrat fetițele de la curs în acțiune. Cu idei pentru haine, gulere și glugi de blană care să fie și frumoase, nu doar călduroase. Le-am mai zis și eu despre echipa cu care a venit la Pol tânăra fotomodel, despre machiori și fotografi.

Am mers mai departe cu provocarea imaginației și a asocierilor spontane.

Ținuta de iarnă ne-a ieșit perfect. Dar încă n-am făcut poze cu rochia în care a venit îmbrăcată tănăra noastră. Casa de modă are nevoie de reclamă și pentru colecția primăvară-vară. Trebuie să găsim o soluție de încălzire ... fără haine groase.

Un calorifer! a zis un copil. Perfect, având în vedere că în imaginație totul e foarte ușor. Chiar și să găsești un generator de curent sau ... un calorifer cu ... acumulator. Le-am zis și de aeroterme, ca mod rapid de încălzire, cu avantajul că aerul cald poate fi îndreptat ușor în direcția dorită. Nu văzuseră o aerotermă în realitate, așa că am descris puțin obiectul. Un fel de fohn mare, le-am mai zis și asta chiar i-a lămurit.

Suntem la Polul Nord, ca în cărticica noastră. Dar cum ne întâlnim cu ursulețul sau cu iepurașul? Hai să ne mai gândim.

Aici mi-a venit ideea să aduc un pic de mișcare și un strop de teatru [cât se poate de amator, firește] în exercițiul nostru de imaginație.

M-am ridicat de pe scaun și am pozat, preț de un minut, trecându-mi mâna prin păr și explicând cum suflul aerotermei poate crea efectul ăla ca de de adiere de vânt pe care îl vedem uneori în fotografii. Îmi cam atinsesem nivelul maxim de grație și naturalețe de fotomodel, când, deodată ... am scos un "a!" scurt de supriză și sperietură. M-am uitat repede în spate ... și ce să vezi? Lars, ursulețul nostru curios și curajos venise să arunce o privire pe platoul de ... pozare și mă tot atingea jucăuș cu lăbuțele.

 

Peștișori, curcubee și hârtie indigo

La unul din cursuri a venit vorba despre animale de companie. Subiect generos și aducător de multă relaxare și bucurie în rândul copiilor. După ce a spus fiecare ce animale de companie a avut, are sau și-ar dori să aibă, a venit și rândul meu. M-au întrebat copiii, așa că era politicos să le răspund. Le-am spus că am un bol cu un peștișor indigo, foarte frumos, cu aripioare unduitoare.

O fetiță a vrut să știe cum arăta culoarea indigo. Ca la curcubeu, a zis un băiețel. Fetița înțelesese că era vorba despre un albastru închis, dar o interesa nuanța exactă a peștișorului. Mi-a arătat mai multe obiecte [creioane colorate, penar], iar ceilalți copii au găsit și ei culori apropiate printre rechizitele lor, până când le-am confirmat care era nuanța cea mai apropiată de cea a peștișorului meu.

Copiii au revenit la culorile curcubeului și au început să le enumere. Cum nu erau siguri că le-au spus pe toate, le-am explicat acronimul culorilor.

Copii, hai să vă spun și vouă despre ce am învățat noi, cam prin clasa a șaptea, la fizică. Ca să ținem minte mai ușor culorile curcubeului, ne gândim la ROGVAIV.

Cu ajutorul copiilor, plecând de la primele litere, am enumerat toate culorile, în ordinea în care apar pe cer benzile arcuite ale curcubeului.

Știți că indigo nu e doar o culoare, ci și o hârtie specială?

Copiii nu știau despre hârtia indigo. Ceea ce e perfect firesc pentru vârsta și, mai ales, pentru generația lor, în care indigoul e un fel de dinozaur în lumea materialelor autocopiative. Era, însă, un bun prilej de a le spune ceva nou și de a exersa deprinderea de a face asocieri spontane și de a gândi arborescent, atât de vitală în dezvoltarea creativității.

Le-am spus cât de mult a ușurat această invenție munca oamenilor, inclusiv a generației mele și a părinților lor. Le-am vorbit puțin despre chitanțe și despre alte documente importante de care pot avea nevoie, în exact aceeași formă, mai multe persoane.

O fetiță a întrebat de ce nu scoteau mai multe copii la imprimantă. Foarte bună și foarte logică întrebarea, i-am răspuns, doar că imprimanta nu fusese încă inventată.

A fost unul din momentele în care a apărut pe chipul copiilor expresia aia de uimire pe care o știți și voi. Uimire amestecată cu un pic de neîncredere și, uneori, chiar cu ceva compătimire. Un fel de „Serios?! Nu pot să cred așa ceva! Ce viață grea ați avut! Și foarte plictisitoare!”

De la Polul Nord în Jamaica

La unul din cursuri, o fetiță a venit cu părul împletit. Dar nu în cosițe clasice, ci în multe, multe, codițe lungi, subțiri, înviorate de șnururi colorate prinse în împletitură. N-am putut să nu mă duc cu gândul la Jamaica și le-am povestit și lor câte ceva despre țara [neștiută încă pentru ei], cu climă caldă, plaje spectaculoase și vegetație luxuriantă. O țară în care majoritatea locuitorilor sunt de origine africană și engleza este limba oficială.

Le-am spus că Jamaica are locuri de vacanță foarte frumoase și este bine cunoscută și pentru muzica reggae. Cum reggae nu le spunea nimic copiilor, am cântat un pic de Bob Marley. Suna cam lălăit, așa că am început să bat ritmul cu palmele pe bancă. Era deja altceva și fețele copiilor s-au luminat, iar una din fetițe a spus că da, a mai auzit muzică din asta. M-am oprit și a fost rândul copiilor să vorbească despre preferințele lor muzicale, făcând și ei mici demonstrații live.

 

La final, vă mai spun doar că facem și multe activități interactive și jocuri, cu bilețele și trageri la sorți, cu anagrame, rime, mimă și alte idei și improvizații.

Zile frumoase și însorite tuturor, cu mic, cu mare! Lin legănați în hamace imaginare, cu adieri de relaxare și parfum suav de inspirație!

Curs de creativitate pentru copii de 7-8 ani

Curs de creativitate pentru copii de 7-8 ani

3 martie 2022604

Cursul a început deja din ianuarie, în Alexandria, iar copiii sunt o încântare. Creativi și curioși, participă cu multă veselie la temele propuse. Ba chiar vin cu idei proaspete de jocuri și activități interactive.

Citim texte din cărți tonice și frumos ilustrate, iar în momentele de suspans, copiii își lasă imaginația liberă și creează propriile lor întâmplări.

Analizăm împreună detalii, intrăm în atmosferă, facem asocieri spontane și explorăm cuvinte și înțelesuri. Plecând de la o idee sau un personaj, ajungem la noțiuni de cultură generală și dezvoltare personală.

De exemplu, un ursuleț polar, simpatic personaj de carte, ne-a inspirat să vorbim despre poli, planete, diferențele dintre planete și stele. Despre modul în care clima influențează vegetația și fauna. Despre prietenie și bucuria pe care o aduce în viețile noastre.

Călătorim printre cuvinte și creăm împreună poli spontani de brainstorming.

Am uitat să vă spun. Denumirea completă a cursului este cea de mai jos. Doar că în forma asta, titlul articolului era cam prea lung și cam prea ... pedagogic, așa, din prima.



Dincolo de entuziasmul meu evident, e firesc să vă întrebați ce anume mă recomandă ca având pregătirea și energia creativă care dau consistență și culoare unei astfel de interacțiuni cu copiii.

Așa că vă ofer cu drag câteva repere, care sper să vă inspire încredere.

 

Studii universitare la București

Am absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Secția Engleză-Franceză, din cadrul Universității București. Educația formală a fost rezultatul firesc al pasiunii pentru filologie, care s-a conturat cam de la primele lecturi, compuneri sau conversații pe diverse teme. Nu că aș fi știut atunci ce înseamnă "filologie", dar simțeam că-mi sunt foarte dragi cuvintele. Rostite, auzite sau citite.

Am început să studiez limbile străine târziu, în gimnaziu, pentru că așa era pe vremea noastră, și toată magia asta a logosului a căpătat nuanțe noi și incitante. Simțeam cum cuvântul, ca poartă spre cunoaștere și descifrarea simțirii, are texturi și ecouri sufletești aparte într-o limbă străină. Astfel, anii de facultate au fost o călătorie minunată spre orizonturi fascinante, multidisciplinare. Pe lângă literatură și lingvistică, am avut și cursuri de filozofia limbajului, retorică, compoziție și stilistică, pedagogie, abordând tangențial și noțiuni de psihologia limbajului, teologie sau istoria civilizațiilor.

Studii pur întâmplătoare [și foarte folositoare] la Paris

Cursul pe care îl organizez mi-a oferit un excelent prilej de a valorifica și un interesant know-how franțuzesc în materie de pedagogie informală. Am avut șansa să fiu implicată într-un proiect cultural și educațional pe termen lung, care a cuprins și un stagiu de formare la Paris, pe tema stimulării interesului copiilor pentru lectură și creativitate. N-am fost cursant, ci traducător, dar asta nu înseamnă că nu mi-am făcut temele. Mă rog, am tradus temele cursanților, dar a fost și mai interesant în forma asta, pentru că am absorbit și procesat bilingv bogăția de informații de pe parcursul a două săptămâni pur și simplu ... ravisante.

Partea de teorie a fost oferită de specialiști ai Institutului de Biblioteconomie de la Paris. Mai precis de două doamne captivante, cu un amestec șarmant de distincție și jovialitate și cu impresionante cunoștințe culturale.

Ne-au vorbit despre ceea ce francezii numesc album, cartea ilustrată pentru copii, în care textul și grafica se contopesc într-un univers aparte. Am citit și comentat împreună zeci de cărți, în stiluri diferite. Asta e și ideea, ne-au spus. Cât mai multă diversitate, ca imagini și ca texte. Expunerea la stiluri grafice cât mai diverse în primii ani ai copilăriei stimulează curiozitatea și creativitatea. Există o tendință în rândul părinților de a cumpăra copiilor cărți cât mai colorate, în stilul Walt Disney. Fără să fie o problemă în sine, se pare că genul ăsta de grafică oarecum standardizată limitează, totuși, potențialul creativ al copiilor.

Să avem curajul de a le cumpăra copiilor nu doar cărți cu grafică explicită, bogată în culori și detalii, în care textele sunt de regulă de tip rezumat, cu vocabular simplificat. Să avem încredere în capacitatea copiilor de a descifra subtilități, atât în imagini, cât și în texte. O grafică discretă, stilizată, uneori abia creionată, nu-l sperie pe copil. Îl intrigă, în sensul bun, îl face să gândească mai mult, să caute înțelesuri. Așa cum nu-l sperie nici textele un pic mai sofisticate, lirice sau alegorice, adaptate vârstei. Iar dacă noi, ca părinți, îi ajutăm, cu vădită plăcere, să descopere cartea, copiii îi vor prinde și ei gustul.

Ne-au vorbit și despre conceptul de carte-obiect, cu care copilul se împrietenește prin simțuri. Nu doar vizual, ci și tactil sau chiar olfactiv. Am văzut și simțit la orele de curs diferențele de textură și imprimare între pagini și coperte mate sau lucioase, cu litere clasice, în relief sau cu irizări unduitoare.

Să ne lăsăm copiii să se bucure de carte și prin atingere. Să-i lăsăm să o întoarcă pe toate fețele. Mai bine o carte uzată, care i s-a lipit de suflet copilului, decât una păstrată impecabil, pe care copilul n-a avut voie să o atingă, dar nici nu i-a atins în vreun fel sufletul. Pentru că în primii ani de dezvoltare, copiii explorează multisenzorial.

Partea practică a constat în participarea la activități organizate la Biblioteca Departamentală din Seine-et-Marne. Francezii au avut excelenta idee de a introduce în activitățile extracurriculare ale copiilor, începând de la grădiniță, vizite săptămânale la bibliotecă.

Există bibliotecari, cu formație de animatori de lectură, care primesc grupurile de copii și organizează prezentări de carte, discuții libere, scenete cu păpuși și activități interactive. În plus, spațiile amenajate pentru copii sunt o splendoare - cu design tonic și detalii inspirate, pline de culoare și stimuli bine gândiți. Cu o așa îmbinare de resurse umane și materiale la superlativ, vă puteți imagina cât de bine reacționează copiii la activitățile cultural-ludice de la bibliotecă.

Pe lângă cursuri și practică, am avut șansa și bucuria de a vizita Salonul internațional de carte pentru copii de la Paris. A fost un veritabil regal vizual, pentru că fiecare editură a venit cu universul ei de personaje și întâmplări reconstituite în spații de poveste, ca în mini-studiouri de film.

A fost, în egală măsură, și un regal intelectual, pentru că am putut să discutăm cu autori de carte pentru copii, prezenți la eveniment. Pentru mine, cel mai emoționant moment a fost întâlnirea surpriză cu Elzbieta, autoarea de origine poloneză a tulburătoarei parabole despre război Flon-Flon și Musette, una dintre cărțile mele de suflet dintre cele prezentate la Institutul de Biblioteconomie.

Dezvoltare personală ca mamă și creator de conținut

Sunt traducător și interpret autorizat de peste douăzeci de ani și până să devin mamă aceasta a fost profesia mea de bază. Faptul că am avut propria mea firmă mi-a oferit șansa de a lucra în ritmul meu, de a-mi lărgi cultura generală prin diversitatea domeniilor abordate și de a savura experiențe multiculturale superbe.

După trei ani în care m-am dedicat creșterii băiețelului meu, mi-am dat seama de două lucruri. În primul rând, deplasările ca interpret m-ar fi ținut departe de el și ne-am fi simțit lipsa reciproc. Îl al doilea rând, curiozitatea și energia lui neobosită m-au întinerit și mi-au dat curajul să-mi urmez visuri neștiute. Sau poate doar uitate. Mi-am făcut un blog în engleză, pe care l-am integrat în actualul blog în română, iar apoi am devenit creator de conținut, scriind articole cu aer multidisciplinar.

Iată câteva din articolele mele, pe teme de dezvoltare personală, parenting, cultură și creativitate:

Știi că ești și ceea ce citești?

Pierderi de timp pentru regăsiri de sine

În ritmul inimii tuturor vârstelor

Dor de oameni și zbor în prag de decembrie

Creativity sparks in a free mind

The mighty weapon of the fidgeting pirate

Knowledge and fun spice up motherhood

Creativitatea copiilor poate înmuguri doar atunci când se simt liberi și relaxați.

Asta înseamnă că e nevoie să fiu nu doar formator, ci și un fel de animator. Să fiu sursă de inspirație și moderator în interacțiunile lor. Să fiu deschisă și receptivă, spontană și flexibilă.

Pe de altă parte, înmugurirea e doar începutul. Înflorirea necesită stimuli, seve din belșug pentru idei originale și, neapărat, lumină. Lumina bucuriei copilărești de a improviza și de a da culoare și parfum ideilor, prin gureșă comunicare.

Cât despre seve și lumină, vin toate firesc din brainstorming, lecturi și jocuri. Iată câteva exemple.

Pictorial imaginar, inspirat de un desen

Le-am citit copiilor [pe "episoade"] întâmplările dintr-o frumoasă carte ilustrată despre prietenia dintre un ursuleț și un iepuraș. Am făcut pauze în momentele de suspans și i-am lăsat pe copii să-și imagineze ce urma să se întâmple. Le-am spus să se relaxeze, pentru că, atunci când creăm ceva, o scenă sau o mică poveste, nu vorbim de răspunsuri corecte sau greșite. Spunem, pur și simplu, ce ne trece prin minte. Putem fi serioși sau haioși, rămânând, firește, politicoși.

Copiii au țesut rapid și cu încântare scurte scene drăguțe. Inițial fiecare cu imaginația lui, pe rând, iar într-o altă oră, fiecare a adăugat noi detalii la aceeași scenă improvizată.

După lectură, copiii pot vedea și cerceta mai îndeaproape cartea. Doar pasajele citite, ca să păstrăm suspansul pentru întâlnirile viitoare. Observăm împreună detalii legate de grafică sau orice li se pare lor interesant de aflat sau de comentat. Le dau și copii xerox ale paginilor citite, ca punct de sprijin pentru scurtele teme [cu sau fără legătură directă cu cartea] și ca amintire palpabilă despre cursul nostru.

Eu nu aveam în plan desenul pentru întâlnirile noastre, dar copiii m-au întrebat dacă pot desena. Le-am cerut un pic de timp de gândire ... cu voce tare ... De ce nu? Pot desena ceva, din când în când, dacă simt nevoia. Dar am o rugăminte, le-am zis. Să aibă oarecum legătură cu discuția noastră și [chiar așa m-am exprimat] "vedeta" să rămână cuvântul.

Modul în care copiii au transpus în desene întâmplările din carte a fost încă un prilej de exersare a originalității. Unul din desene era, însă, fără ursuleț și fără iepuraș, înfățișând o fată veselă, cu o rochiță desenată frumos, detaliat.

- Hm, ce ziceți, copii, cum putem să o aducem pe fata din desen în povestea noastră?

- Păi ... nu putem, a fost prima reacție.

Cred că putem [le-am zis], dacă ne imaginăm că ... fata este ... un fotomodel la o revistă celebră și vine cu ... un avion privat la Polul Nord, pentru o ședință foto ... specială. Dar ce ne facem cu frigul? Uitați-vă ce rochiță subțire are. Scurtă, fără mâneci ... Cum să reziste, biata de ea?

Copiii au prins încâtați ideea și au început să improvizeze.

- Se îmbracă în haine de eschimos, a zis un băiețel.

Super idee pentru protecția la frig! Dar să nu uităm că e fotomodel și trebuie să fie cochetă, să arate ... senzațional, ca să pună în valoare hainele caselor de modă cărora le face reclamă revista.

Aici au intrat fetițele de la curs în acțiune. Cu idei pentru haine, gulere și glugi de blană care să fie și frumoase, nu doar călduroase. Le-am mai zis și eu despre echipa cu care a venit la Pol tânăra fotomodel, despre machiori și fotografi.

Am mers mai departe cu provocarea imaginației și a asocierilor spontane.

Ținuta de iarnă ne-a ieșit perfect. Dar încă n-am făcut poze cu rochia în care a venit îmbrăcată tănăra noastră. Casa de modă are nevoie de reclamă și pentru colecția primăvară-vară. Trebuie să găsim o soluție de încălzire ... fără haine groase.

Un calorifer! a zis un copil. Perfect, având în vedere că în imaginație totul e foarte ușor. Chiar și să găsești un generator de curent sau ... un calorifer cu ... acumulator. Le-am zis și de aeroterme, ca mod rapid de încălzire, cu avantajul că aerul cald poate fi îndreptat ușor în direcția dorită. Nu văzuseră o aerotermă în realitate, așa că am descris puțin obiectul. Un fel de fohn mare, le-am mai zis și asta chiar i-a lămurit.

Suntem la Polul Nord, ca în cărticica noastră. Dar cum ne întâlnim cu ursulețul sau cu iepurașul? Hai să ne mai gândim.

Aici mi-a venit ideea să aduc un pic de mișcare și un strop de teatru [cât se poate de amator, firește] în exercițiul nostru de imaginație.

M-am ridicat de pe scaun și am pozat, preț de un minut, trecându-mi mâna prin păr și explicând cum suflul aerotermei poate crea efectul ăla ca de de adiere de vânt pe care îl vedem uneori în fotografii. Îmi cam atinsesem nivelul maxim de grație și naturalețe de fotomodel, când, deodată ... am scos un "a!" scurt de supriză și sperietură. M-am uitat repede în spate ... și ce să vezi? Lars, ursulețul nostru curios și curajos venise să arunce o privire pe platoul de ... pozare și mă tot atingea jucăuș cu lăbuțele.

 

Peștișori, curcubee și hârtie indigo

La unul din cursuri a venit vorba despre animale de companie. Subiect generos și aducător de multă relaxare și bucurie în rândul copiilor. După ce a spus fiecare ce animale de companie a avut, are sau și-ar dori să aibă, a venit și rândul meu. M-au întrebat copiii, așa că era politicos să le răspund. Le-am spus că am un bol cu un peștișor indigo, foarte frumos, cu aripioare unduitoare.

O fetiță a vrut să știe cum arăta culoarea indigo. Ca la curcubeu, a zis un băiețel. Fetița înțelesese că era vorba despre un albastru închis, dar o interesa nuanța exactă a peștișorului. Mi-a arătat mai multe obiecte [creioane colorate, penar], iar ceilalți copii au găsit și ei culori apropiate printre rechizitele lor, până când le-am confirmat care era nuanța cea mai apropiată de cea a peștișorului meu.

Copiii au revenit la culorile curcubeului și au început să le enumere. Cum nu erau siguri că le-au spus pe toate, le-am explicat acronimul culorilor.

Copii, hai să vă spun și vouă despre ce am învățat noi, cam prin clasa a șaptea, la fizică. Ca să ținem minte mai ușor culorile curcubeului, ne gândim la ROGVAIV.

Cu ajutorul copiilor, plecând de la primele litere, am enumerat toate culorile, în ordinea în care apar pe cer benzile arcuite ale curcubeului.

Știți că indigo nu e doar o culoare, ci și o hârtie specială?

Copiii nu știau despre hârtia indigo. Ceea ce e perfect firesc pentru vârsta și, mai ales, pentru generația lor, în care indigoul e un fel de dinozaur în lumea materialelor autocopiative. Era, însă, un bun prilej de a le spune ceva nou și de a exersa deprinderea de a face asocieri spontane și de a gândi arborescent, atât de vitală în dezvoltarea creativității.

Le-am spus cât de mult a ușurat această invenție munca oamenilor, inclusiv a generației mele și a părinților lor. Le-am vorbit puțin despre chitanțe și despre alte documente importante de care pot avea nevoie, în exact aceeași formă, mai multe persoane.

O fetiță a întrebat de ce nu scoteau mai multe copii la imprimantă. Foarte bună și foarte logică întrebarea, i-am răspuns, doar că imprimanta nu fusese încă inventată.

A fost unul din momentele în care a apărut pe chipul copiilor expresia aia de uimire pe care o știți și voi. Uimire amestecată cu un pic de neîncredere și, uneori, chiar cu ceva compătimire. Un fel de „Serios?! Nu pot să cred așa ceva! Ce viață grea ați avut! Și foarte plictisitoare!”

De la Polul Nord în Jamaica

La unul din cursuri, o fetiță a venit cu părul împletit. Dar nu în cosițe clasice, ci în multe, multe, codițe lungi, subțiri, înviorate de șnururi colorate prinse în împletitură. N-am putut să nu mă duc cu gândul la Jamaica și le-am povestit și lor câte ceva despre țara [neștiută încă pentru ei], cu climă caldă, plaje spectaculoase și vegetație luxuriantă. O țară în care majoritatea locuitorilor sunt de origine africană și engleza este limba oficială.

Le-am spus că Jamaica are locuri de vacanță foarte frumoase și este bine cunoscută și pentru muzica reggae. Cum reggae nu le spunea nimic copiilor, am cântat un pic de Bob Marley. Suna cam lălăit, așa că am început să bat ritmul cu palmele pe bancă. Era deja altceva și fețele copiilor s-au luminat, iar una din fetițe a spus că da, a mai auzit muzică din asta. M-am oprit și a fost rândul copiilor să vorbească despre preferințele lor muzicale, făcând și ei mici demonstrații live.

 

La final, vă mai spun doar că facem și multe activități interactive și jocuri, cu bilețele și trageri la sorți, cu anagrame, rime, mimă și alte idei și improvizații.

Zile frumoase și însorite tuturor, cu mic, cu mare! Lin legănați în hamace imaginare, cu adieri de relaxare și parfum suav de inspirație!

Pentru a vă asigura o experiență de navigare plăcută și personalizată, folosim cookies.

Vă garantăm că datele dvs. sunt în deplină siguranță și că prelucrarea acestora se desfășoară în conformitate cu Directiva (UE) 2002/58/EC (E-Privacy) și cu Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR).

Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți Politica de confidențialitate și Politica de cookies.

Confirmând "Da, accept toate", acceptați folosirea categoriilor de cookies enumerate anterior. Alternativ, vă puteți configura preferințele, accesând "Modificare setări cookies".

Modificare setări cookies