Emoția pe care a adus-o în casă băiețelul meu în toată perioada asta de celebrare a feminității m-a făcut să mă întorc în trecut și să revăd cu ochi de femeie fetița care am fost cândva. Am avut norocul să cresc în primii zece ani de viață într-o casă veselă dintr-o comună din Teleorman, într-o familie mare, cu patru generații: eu, părinții, bunicii și străbunica.

Mi-am pus mărțișor în piept, măi, 
„Să fiu ochioasă, năbădăioasă,
Să se-mbulzească şi să mă iubească băieţii.”