La mulți ani, comori inestimabile!

La mulți ani, comori inestimabile!

1 iunie 2021163

Vă mărturisesc că aș fi vrut să scriu o poezie pentru băiețelul meu de Ziua Copilului, dar numai ideea și mă emoționează peste fire. Am încercat și în gând, am încercat și așezată la birou, gata să scot din taste primele versuri, dar m-au asaltat buclucașe lacrimi-instant.

Le-am alungat, au revenit și am obosit să-mi tot șterg ochelarii de citit. 

În proză rezist [un pic] mai bine la izvorașele de emoții lichide care se infiltrează printre gene, așa că o să vă povestesc, în schimb, o scenă scurtă de acum vreo două-trei zile.

Ne delectam cu o carte din colecția Clubul detectivilor - Comoara faraonului. Format mare, grafică bogată, scrisorele, bilețele și mistere. O frumusețe de carte! Iar firul călăuzitor din paginile enigmatice este nu roșu ... ci negru. Un pisoiaș negru, curios și băgăcios nevoie mare, care îi urmează pe eroii noștri peste tot. Deșteaptă idee, inspirată de un detaliu enciclopedic: „Pisicile erau animale venerate de egipteni”. Un detaliu care face Comoara faraonului mai interesantă decât Bijuteriile reginei Angliei, o altă carte din incitanta colecție. Cel puțin asta e părerea lui Vladimir. Chiar mă gândeam ce util poate fi un feedback de la publicul țintă în conceperea de cărți pentru copii.

Revenind la Comoara faraonului, de citit citeam mai mult eu, de descoperit obiectele și indiciile ascunse se ocupa mai mult Vladimir, iar de comentarii și divagații ne ocupam amândoi. Când separat, când simultan, cuprinși de entuziasm livresc și detectivistic. E acolo un pasaj în care Consulul Egiptului le mulțumește copiilor [isteții Agata și Arthur] pentru „ajutorul lor inestimabil”. Vladimir m-a întrebat ce înseamnă „inestimabil” și eu i-am răspuns că are același înțeles ca și „neprețuit”, doar că vine din franceză. În timp ce mă gândeam că habar n-aveam din ce limbă vine „preț”, îl aud: „Cuvântul ăsta poți să-l folosești când îmi zici 'comoară', în loc de 'neprețuit'. Știi că ți-am zis de ce”.

Ca să înțelegeți, seara la culcare stăm de vorbă câteva minute bune, până vine somnul. Și ne și alintăm un pic. Îl pup pe obrăjorii de vis, care sunt din ce în ce mai puțin bucălați de când e băiețel și nu mai e bebeluș, îmi dă și el cel puțin un pupic [inclusiv pe vârful nasului], sau chiar mă îmbrățișează. Nu-i mai spun în fiecare seară că-l iubesc până la nesfârșit, decât dacă mă provoacă el, cu un „Te iubesc, mami!” Asta e versiunea simplificată a lui „Te iubesc mega turbo ultra super de mult de tot”, cu care m-a răsfățat până de curând.

În schimb, simt încă nevoia să-i spun „comoara mamei dragă”. Până acum vreo jumătate de un an adăugam „și neprețuită”, dar într-o seară m-a rugat să nu-i mai spun așa. Ne-prețuită. Adică nu îl prețuiesc?! „Știu, mami, că nu asta vrei să zici. Dar cuvântul ăsta mi se pare ciudat. Nu mai vreau să-mi zici așa.”

Și iată de ce, în a șasea noapte de 1 iunie în care îmi adorm copilul, îi voi spune:

„Noapte bună, somn ușor, comoara mamei dragă și inestimabilă!”

Și mă voi ruga în gând pentru pacea și fericirea tuturor comorilor inestimabile din lumea asta mare!

 

  Din aceeași categorie

Din aceeași categorie:

Momente dulci și colorate

Cagula antifrig

Plecăciunea fără cap dăunează grav echilibrului

Armistițiu cu bilețele

Pe toți nămeții!

Bagheta cu fulgi

La mulți ani, comori inestimabile!

La mulți ani, comori inestimabile!

1 iunie 2021163

Vă mărturisesc că aș fi vrut să scriu o poezie pentru băiețelul meu de Ziua Copilului, dar numai ideea și mă emoționează peste fire. Am încercat și în gând, am încercat și așezată la birou, gata să scot din taste primele versuri, dar m-au asaltat buclucașe lacrimi-instant.

Le-am alungat, au revenit și am obosit să-mi tot șterg ochelarii de citit. 

În proză rezist [un pic] mai bine la izvorașele de emoții lichide care se infiltrează printre gene, așa că o să vă povestesc, în schimb, o scenă scurtă de acum vreo două-trei zile.

Ne delectam cu o carte din colecția Clubul detectivilor - Comoara faraonului. Format mare, grafică bogată, scrisorele, bilețele și mistere. O frumusețe de carte! Iar firul călăuzitor din paginile enigmatice este nu roșu ... ci negru. Un pisoiaș negru, curios și băgăcios nevoie mare, care îi urmează pe eroii noștri peste tot. Deșteaptă idee, inspirată de un detaliu enciclopedic: „Pisicile erau animale venerate de egipteni”. Un detaliu care face Comoara faraonului mai interesantă decât Bijuteriile reginei Angliei, o altă carte din incitanta colecție. Cel puțin asta e părerea lui Vladimir. Chiar mă gândeam ce util poate fi un feedback de la publicul țintă în conceperea de cărți pentru copii.

Revenind la Comoara faraonului, de citit citeam mai mult eu, de descoperit obiectele și indiciile ascunse se ocupa mai mult Vladimir, iar de comentarii și divagații ne ocupam amândoi. Când separat, când simultan, cuprinși de entuziasm livresc și detectivistic. E acolo un pasaj în care Consulul Egiptului le mulțumește copiilor [isteții Agata și Arthur] pentru „ajutorul lor inestimabil”. Vladimir m-a întrebat ce înseamnă „inestimabil” și eu i-am răspuns că are același înțeles ca și „neprețuit”, doar că vine din franceză. În timp ce mă gândeam că habar n-aveam din ce limbă vine „preț”, îl aud: „Cuvântul ăsta poți să-l folosești când îmi zici 'comoară', în loc de 'neprețuit'. Știi că ți-am zis de ce”.

Ca să înțelegeți, seara la culcare stăm de vorbă câteva minute bune, până vine somnul. Și ne și alintăm un pic. Îl pup pe obrăjorii de vis, care sunt din ce în ce mai puțin bucălați de când e băiețel și nu mai e bebeluș, îmi dă și el cel puțin un pupic [inclusiv pe vârful nasului], sau chiar mă îmbrățișează. Nu-i mai spun în fiecare seară că-l iubesc până la nesfârșit, decât dacă mă provoacă el, cu un „Te iubesc, mami!” Asta e versiunea simplificată a lui „Te iubesc mega turbo ultra super de mult de tot”, cu care m-a răsfățat până de curând.

În schimb, simt încă nevoia să-i spun „comoara mamei dragă”. Până acum vreo jumătate de un an adăugam „și neprețuită”, dar într-o seară m-a rugat să nu-i mai spun așa. Ne-prețuită. Adică nu îl prețuiesc?! „Știu, mami, că nu asta vrei să zici. Dar cuvântul ăsta mi se pare ciudat. Nu mai vreau să-mi zici așa.”

Și iată de ce, în a șasea noapte de 1 iunie în care îmi adorm copilul, îi voi spune:

„Noapte bună, somn ușor, comoara mamei dragă și inestimabilă!”

Și mă voi ruga în gând pentru pacea și fericirea tuturor comorilor inestimabile din lumea asta mare!

 

  Din aceeași categorie

Din aceeași categorie:

Momente dulci și colorate

Cagula antifrig

Plecăciunea fără cap dăunează grav echilibrului

Armistițiu cu bilețele

Pe toți nămeții!

Bagheta cu fulgi

Pentru a vă asigura o experiență de navigare plăcută și personalizată, folosim cookies.

Vă garantăm că datele dvs. sunt în deplină siguranță și că prelucrarea acestora se desfășoară în conformitate cu Directiva (UE) 2002/58/EC (E-Privacy) și cu Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR).

Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți Politica de confidențialitate și Politica de cookies.

Confirmând "Da, accept toate", acceptați folosirea categoriilor de cookies enumerate anterior. Alternativ, vă puteți configura preferințele, accesând "Modificare setări cookies".

Modificare setări cookies