Articol publicat în fosta revista online Pallas Athena

- Înțelegeți, doamnă, nu aveți voie să păstrați parfumul în bagajul de mână. Trebuia să-l puneți în bagajul de cală. Sau puteți renunța la parfum.

Articol publicat în fosta revista online Pallas Athena

Ador limba italiană. Mi se pare atât de melodioasă și exuberantă încât aș recomanda-o ca terapie. Fie că o înțelegi sau nu. Pur și simplu, stai relaxat pe canapea și asculți o jumătate de oră dintr-o carte audio în italiană.

Articol publicat în fosta revista online Pallas Athena

Toată Săptămâna Mare am simțit intens nevoia să scriu despre Isus și despre Dumnezeu. Despre cât de aproape Îi simt și cât de mult mă mângâie prezența Lor în gândurile mele. Am scris, mai bine zis transcris, multe șuvoaie spontane de idei și simțiri, dar, recitindu-le, mi se păreau prea personale. Și în toate apărea și amintirea tatălui meu, plecat din lumea asta la doar 45 de ani.

Articol publicat în fosta revista online Pallas Athena

De-ar fi să fiu pasăre, cred că aș fi ciocârlie. Sau așa îmi place să cred. Sunt mereu atât de însetată de soare și cântec și bucurie. De zâmbet și pașnic avânt revărsate în juru-mi, cu sau fără legătură cu mine.

Articol publicat în fosta revista online Pallas Athena

Când mi-am dus copilul la școală, la clasa pregătitoare, pluteam alături de el pe un norișor pufos doldora de proiecții senine. În curtea școlii, totul părea la fel de pufos: copii cu chipuri de o adorabilă prospețime inocentă, părinți și bunici gravitând luminoși în jurul lor.

Articol publicat în fosta revista online Pallas Athena

„Tu nu vezi că te-ai murdărit? De ce nu ești atentă?”

N-auzeam clar mustrările mamei, dar tonul îi era ostil, mișcările amenințătoare ale bățului erau reale, iar copila, de vreo 8-9 ani, era tăcută și nemișcată.

Articol publicat în fosta revista online Pallas Athena

Era în al nouălea cer și își simțea inima zburând spre al zecelea. Hm! … Era deja pe teritoriu neexplorat, ca la testele pentru astronauți. Știa că mai mult de 9g nu suportă nicio ființă omenească. E drept că ceea ce simțea el părea să iasă din sfera umanului. Se simțea topit și oțelit în același timp. Îi pâlpâiau răcoreli de briză prin miocard, în timp ce tâmplele i se înfierbântau la amintirea glasului ei.

Articol publicat în fosta revista online Pallas Athena

Voi începe cu o mărturisire, surprinzătoare pentru cineva care scrie despre dezvoltare personală în era digitală. Nu am avut niciun cont de socializare până să mă împresoare izolarea pandemiei cu înghionteli de angoasă și gheare ca de depresie.

Articol publicat în fosta revista online Pallas Athena

Poate o să râdeți, dar eu când mănânc ceva care-mi place foarte mult, las două-trei minuțele pauză până la următorul fel de mâncare, ca să mă bucur de gustul care mi-a sedus papilele.

Articol publicat în fosta revista online Pallas Athena

Ardeam de nerăbdare să intru tumultos în arena profesională când am terminat facultatea. Mi-am îngăduit cu greu lunile de vară pentru refacere și un pic de distracție după examenul de licență.

Articol publicat în fosta revista online Pallas Athena

M-am născut la țară, într-o comună cu nume ... proeminent, aș putea spune [jucându-mă puțin cu cuvintele și luând ca reper planeitatea], și, mai nou, de prăjitură ambalată.

Vă mărturisesc că aș fi vrut să scriu o poezie pentru băiețelul meu de Ziua Copilului, dar numai ideea de a-i dedica o poezie atât de mult mă-nduioșează ... că-ntr-o clipită ochii-mi lăcrimează. Am încercat și în gând, am încercat și așezată la birou, gata să scot din taste primele versuri, dar m-au asaltat buclucașe lacrimi-instant.

Mi-am pus mărțișor în piept, măi, 
„Să fiu ochioasă, năbădăioasă,
Să se-mbulzească şi să mă iubească băieţii.”

Îmi fulguiesc sonor

cuvintele prin minte,

sprințare și pufoase,

zburătăcind eteric,

cu dor de sănii din copilărie,

și dor de pur,

sclipind în gând feeric.

- Te rog, mami, nu intra! Am o surpriză pentru tine, dar mai durează!

Nici n-aveam de gând să intru în dormitor, eram doar în trecere spre birou, ca să-mi pun mobilul la încărcat.

Mi-am lăsat recent

cuvintele să zboare,

să zburde și să curgă.

Când vrei să mă citești,

nu te grăbi, te rog.

Adulmec-atmosfera,

simte-i textura în pori,

intră cu mine în ritm

și lasă cuvintele

să treacă prin tine.

Toată agitația recentă legată de Covid mi-a amintit de o o viziune ciudată, dar incitantă, zic eu, pe care am avut-o anul trecut, cu vreo două săptămâni înainte să aflăm de pandemie în România. Nimic paranormal, doar un scenariu care mi s-a derulat în minte plecând de la două discuții într-un grup de cunoștințe.

Ca de fiecare dată, nu mai are răbdare să mă aștepte și o zbughește pe scări. Mi-a promis că nu iese din bloc fără mine, dar sunt în alertă și, dacă aud zgomot de ușă deschisă, cobor și eu fuguța după el. Trei etaje.

„Și-i făcură cu toții Reginei o plecăciune atât de adâncă, încât aproape stăteau în cap.”

Era vorba despre regina șoarecilor de câmp din Vrăjitorul din Oz. Îi citesc băiețelului meu câte ceva în fiecare dimineață la micul dejun, înainte de a merge la grădiniță.

Emoția pe care a adus-o în casă băiețelul meu în toată perioada asta de celebrare a feminității m-a făcut să mă întorc în trecut și să revăd cu ochi de femeie fetița care am fost cândva. Am avut norocul să cresc în primii zece ani de viață într-o casă veselă dintr-o comună din Teleorman, într-o familie mare, cu patru generații: eu, părinții, bunicii și străbunica.

„Pe toți nămeții! Ai avut dreptate, mami.”

Asta însemna că a căzut, până la urmă, de pe troianul adunat pe marginea aleii. Îl rugasem să nu mai meargă pe creasta de zăpadă, sau măcar să țopăie mai puțin …

Aseară căutam niște chițibușuri prin supermarket. Eu, șervețele de masă colorate, iar băiețelul meu, ceva de ronțăit pentru Rex, câinele bunicii.

- Mami, fii atentă! Ce-i asta?